Autor: igeorge_admin

Ce este deviația de sept?

Înainte să încep cu toată experiența, hai să discutăm așadar puțină anatomie pentru a înțelege tot contextul. După cum multă lume a auzit de deviația de sept (sau ar fi trebuit să audă), aceasta reprezintă o afecțiune prin care septul nazal (adică acel perete format din cartilaj și os care împarte nasul în cele 2 nări) nu mai este drept, ci deviat într-una din nări sau ambele.

Ce este septoplastia?

Operația pentru această afecțiune poartă numele de septoplastie, iar rolul ei este acela de a alinia septul nazal deviat astfel încât ca persoana operată astfel să poată respira corect după aceea. Cei mai mulți oameni au această afecțiune, multe din cazuri neavând nevoie de intervenția în sine. Cum nu sunt printre acele cazuri ușoare, asta ne aduce exact unde voiam să ajung: și anume experiența mea cu această intervenție.

Diagnosticul

Încă de mic copil, am suferit foarte mult din pricina faptului că nu puteam respira așa cum trebuie, însă cum simptomele mai grave au început să apară mult mai târziu (abia anul acesta), am decis că nu mai pot amâna și așa am început să fac primele investigații pentru a înțelege mult mai bine ce anume am mai exact.

Iar după lungi analize și un CT amănunțit, a venit și diagnosticul propriu-zis: deviație de sept cu cornete inflamate.

Programarea și operația propriu-zisă

După toată vacanța și timp în care am stat să cântăresc toată informația pe care o primisem deja, a venit și momentul în care a trebuit să mă duc la o consultație programată la doamna doctor în cabinet pentru a stabili data în care operația va avea loc, ca să rămân surprins că aveam să o fac chiar săptămâna următoare, ceea ce mi se părea super rapid, având în vedere că-mi imaginasem operația abia peste câteva luni.

Zis și făcut, în ziua de miercuri, 12 noiembrie 2025, m-am internat în spital, timp în care au urmat lungi tratamente, teste alergice și alte minuni, cât și sesiuni lungi de seriale, filme și multe alte lucruri obișnuite. După 2 zile de așteptare infinită, a venit și ziua operației. Așadar, vineri la ora 8 dimineața, am fost luat din salonul în care stăteam și dus în sala de operație care era în celălalt capăt al spitalului, iar după ce m-am așezat pe masa de operație și mă gândeam (în ultimele minute în care am mai fost treaz) cum va fi și ce voi simți, ei bine acolo s-a produs un mare blackout care a durat până dupa-amiază, când m-am trezit la ATI pus pe perfuzii.

Dacă nu ai mai făcut anestezie generală și ți-e frică de aceasta, nu ai de ce, pentru că te vei simți ca frumoasa adormită în somnul ei de frumusețe profund. Practic e ca și cum, ai dormi câteva secunde și te întrebi când începe operația când ea deja s-a terminat.

Operația a durat undeva la o oră și câteva minute, timp în care mi-au fost scoase bucăți de surplus de cartilaj din nas, plus polipii (care aparent recidivaseră după 23 de ani). 

Ziua 2 post-operator

După ce în ziua precedentă mă simțeam moleșit din cauza anesteziei, a doua zi îmi revenisem în proporție de 80% și mă simțeam din nou eu, doar că cu multe bandaje și cu multă presiune în nas și în cap, ceea ce era perfect normal, având în vedere câte tăieturi s-au produs în interiorul nasului.

Câteva ore mai târziu, mi-au fost scoase bandajele și meșele, proces care este oarecum dureros, însă rezultatul de la final te va lăsa pe spate până se înfundă iar din cauza crustelor și alte cheaguri ce se formează acolo. Am simțit un sentiment de ușurare pe care nu-l simțisem în toată viața mea. 

Cum mă simt la 4 zile de la operație?

Excelent. Fără bandaje, presiuni sau dureri, fără sângerări abundente, pot respira în proporție de 70-80% foarte bine pe nas, chiar dacă momentan pentru perioade scurte de vreme. Este ca și cum operația nici n-ar fi avut loc măcar. Însă pentru rezultatul final, voi reveni pe parcurs cu câte un update privind progresul.

Ce poți face după operație?

Cam orice făceai și până înainte de intervenție, doar cu câteva mici excepții timp de 3-4 săptămâni până la o lună jumătate (când se va produce vindecarea completă):

• dacă depui efort intens sau călătorești mult cu avionul, evită aceste lucruri din cauză că se pot produce alte complicații
• evită cel puțin o perioadă de 2 săptămâni, alimentele fierbinți și/sau reci, procesate, fast-food-uri și alte delicii de zi cu zi
• evită băile fierbinți, să dormi pe lateral (cel puțin primele 7 zile), sau să te apleci tot din cauza presiunii

De ce recomand această intervenție?

Pentru că îți poate îmbunătăți calitatea vieții pe termen lung, și implicit, faptul că poți respira pe nas așa cum trebuie fără alte probleme.

Ziua 1: Operațiunea „Disneyland” începe

12 august 2025: Cu bagajele pregătite și cu marile așteptări pe care le aveam la momentul acela despre destinație, la ora 8:30 dimineața ne-am urcat în autocarul către aeroportul din Otopeni. Desigur, drumul până acolo a fost lung, dar pe drum ne făceam deja planuri despre ce-o să facem și o să vizităm în cele 2 locații.

După un drum de 4 ore până la aeroport, la fața locului, aveam să dăm lovitura cu marea aglomerație obișnuită de vară (fiind sezonul vacanțelor de altfel): cozi, oameni grăbiți și multă nerăbdare. După numai bine de 2 ore jumătate de așteptat în aeroport, a venit momentul îmbarcării.

După aterizare și ridicarea bagajelor, a urmat desigur momentul să luăm un Bolt către Aparthotel Adagio Val d’Europe din Marne-la-Vallée, transferul durând nici mai mult, nici mai puțin de o oră. Ajunși la hotel, a urmat mica explorare prin zonă, unde ce să vezi peste stradă se afla un mall. Și am rămas efectiv „mască” când am văzut cât de mare era acest mall.

De la tot felul de restaurante, până la tot felul de magazine pe care unele nici nu le găsești în România (și aici țin să menționez în special Apple Store, fiind de altfel și prima interacțiune cu magazinul de la „mama lui”), am explorat o bună parte din tot ce s-a putut până la închiderea, care apropo, e cu o oră mai devreme față de noi.

Ziua 2: Prima întâlnire cu magia Disney

După prima zi în care am fost mai mult pe drumuri, a venit momentul mult așteptatei vizite la celebrul parc de distracții. Ajunși în Disneyland Village cu puțin timp înainte de ora deschiderii, ne-am gândit să vizităm mai întâi Walt Disney Studios Park, fiind mai mic, dar plin de atracții cu „surprize”.

Nu am putut să nu remarc că acest parc îți dădea vibe-ul acela Disney al anilor ’50-60, și chiar înainte să intri în parcul propriu-zis, treci printr-o încăpere cu o atmosferă mai mult de hol de cinema, care cuprindea un magazin de suveniruri cât și restaurante cu tematică.

Înainte de a menționa lista atracțiilor în care m-am dat, țin să vin cu un avertisment: dacă nu stai bine cu răul de mișcare sau cu sistemul cardiovascular, NU RECOMAND acele atracții care te învârt la 360 de grade sau te urcă și coboară până te iau palpitațiile și amețelile. Așadar, uite atracțiile în care m-am dat și mi-au stârnit adrenalina la nivel maxim (cel puțin unele din ele):

• Cars ROAD TRIP: La final, înainte să experimentăm și marele Disneyland Park, am trecut puțin și în universul Cars, unde ți se face un scurt tur cu un autobuz și unde am rămas profund surprins când am ajuns la marele Dinoco și am văzut efectele speciale. Mai jos las un videoclip pentru a arăta exact turul și efectele.
• Spider-Man W.E.B. Adventure: o atracție care te introduce în lumea lui Peter Parker și te pune la o scurtă luptă (cu ochelari 3D) cu păianjeni robotizați, foarte mișto pentru fanii Spider-Man în mod special;
• Tower of Terror: prima atracție din acest parc la care am simțit că ies mai mult „mort” decât viu. Practic, te urcă într-un lift și pe lângă că vezi tot felul de holograme, te urcă și te coboară într-un ritm amețitor, ceva ce n-am simțit în viața mea. Pe lângă asta, la ultimul etaj ți se oferă o priveliște splendidă a întregului parc pentru câteva secunde;
• Avengers Assemble – Flight Force: Un loc perfect pentru fanii Avengers, în special rollercoaster-ul care pare că are viteza unei rachete și te mai și învârte la 360 de grade;

La final, după o scurtă sesiune de poze prin parc, ne-am oprit în magazinul din World Premiere care era plin de tot felul de jucării și plușuri, mai că-ți venea să le cumperi pe toate. Desigur nu am stat mult pentru că trebuia să vizităm și renumitul Disneyland Park.

Din momentul în care am intrat în acel parc, am simțit pentru câteva secunde că m-am teleportat în America pentru că da, intrasem în Main Street U.S.A., după aia ce să vezi, în fața noastră celebrul castel, dar ajungem și acolo (la momentul focului de artificii). Mai jos iată lista atracțiilor în care merită să te dai (doar o să le enumăr fiindcă nu mai e nevoie de descriere): Big Thunder Mountain, Indiana Jones and the Temple of Peril, Phantom Manor, it’s a small world, Peter Pan’s Flight, Pirates of Caribbean și lista poate continua.

După toate aceste atracții, a urmat o lungă sesiune de shopping (până seara târziu) prin Disney Village în Disney Store și World of Disney, cât și o scurtă vizită până în magazinul Lego din apropiere, unde am admirat faptul că puteai să-ți faci chiar tu o figurină pe care o să cumperi.

Seara (aproape de închiderea parcului), ne-am apropiat de castel (și recomand să o faceți și voi dacă stați acolo toată ziua) pentru că a urmat un moment destul de spectaculos plin de focuri de artificii și proiecții și m-am simțit ca și cum am redevenit un copil pentru 20-30 de minute cât a ținut momentul.

Ziua 3: SeaLife și plecarea către Paris

A doua zi după Disneyland, ne-am gândit să vizităm acvariul din subsolul mall-ului de lângă hotel (la care am luat bilete cu o seară înainte) care nu e foarte diferită de muzeul nostru din Grădina Botanică, însă surpriza a fost că am dat de pinguini pe care nu puteai să nu stai cu orele să-i privești la cât de jucăuși erau. După 1-2 ore de stat în SeaLife ne-am luat bagajele de la hotel și ne-am îndreptat ușor-ușor către Paris, întâi cu trenul, apoi cu metroul către locația spre hotel.

Ajunși acolo după 1 oră jumate de mers, odată ce am ieșit pe străzile Parisului, nu am putut să nu remarc că îmi luasem un „culture-shock” destul de urât. Gunoaie la tot pasul, un miros foarte urât, trafic infernal (să nu vă mai plângeți de traficul din București, că e mai rău) și câte și mai câte, dar asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de zilele rămase acolo.

Prima oprire din seara aceea a fost la Muzeul Luvru. Nu am putut intra, pentru că biletele le aveam abia peste două zile, dar chiar și privit doar din exterior, m-a impresionat enorm. Clădirea are ceva magic — combinația dintre vechi și modern, dintre piatra istorică și piramida de sticlă luminată, e pur și simplu fascinantă.

După ce am terminat de admirat clădirea Luvrului din exterior, am decis să ne plimbăm puțin prin zonă, mai ales că atmosfera serii avea ceva special. Piramida de sticlă era luminată frumos, iar reflexia ei în apa din față făcea totul să pară desprins dintr-un film. În jurul nostru era liniște, doar câțiva turiști care își făceau poze și câțiva localnici care treceau în grabă, obișnuiți deja cu priveliștea asta.

Ziua 4: Excursia cu barca pe Sena și turnul Eiffel

După o mică inspecție a Parisului făcută seara trecută, venise momentul plimbării cu barca pe râul Sena, care te ducea prin mai multe zone puncte cheie ale orașului, iar tu puteai coborî în fiecare zonă pentru a o explora, iar după ce terminai de explorat acel punct turistic, te întorceai la stația de unde te lăsa ultima barcă pentru a o lua pe următoarea care te ducea la următorul punct turistic și tot așa până la ultima.

Plecarea s-a făcut de la ora 10 dimineața din Port de la Bourdonnais, și a inclus câteva opriri destul de interesante și demne de admirat, și aici o să enumăr câteva: Catedrala Notre-Dame, Musée d’Orsay, Muzeul Luvru, respectiv Jardin des Plantes. Nu mai zic de priveliștea de pe Sena care era absolut instagramabilă și nu-ți puteai lua ochii de la frumusețile Parisului în ciuda defectelor pe care le are acest oraș în sine.

După o zi încărcată de explorare și cultură, am ajuns și la atracția care ne interesa cel mai tare: Turnul Eiffel. Și pot doar să zic că acesta e mai frumos și mai superb în realitate decât tot ce se vede în filme și în poze.

Am rămas câteva momente pe loc, încercând să realizez că în sfârșit mă aflam acolo — în fața unuia dintre cele mai recunoscute simboluri ale lumii. Pe măsură ce se lăsa seara, luminile începeau să se aprindă treptat, transformând structura metalică într-un spectacol hipnotizant de aur și reflexii. Fiecare clipă părea desprinsă dintr-un film romantic franțuzesc, iar vibrația locului te făcea să uiți complet de oboseală.

Ziua 5: Muzeul Luvru și Champs-Élysées

După frumusețile admirate pe râul Sena și priveliștea superbă de la Turnul Eiffel, am ajuns și la Muzeul Luvru — locul unde trecutul și arta se împleteau într-un mod incredibil. Fiecare sală părea un univers propriu, iar fiecare exponat o poveste care te chema s-o descoperi. Am fost profund impresionat nu doar de operele și bijuteriile în sine, ci și de arhitectura grandioasă care părea să-ți amintească că ești într-unul dintre cele mai mari și mai importante muzee din lume.

Cel mai special moment a fost cel în fața Mona Lisei, în ciuda faptului că era o coadă destul de kilometrică. Chiar și coada asta, tot am reușit să o surprind din lateral printr-o poză (pe care am s-o las mai jos), admirând totodată atât faima ei, cât și energia pe care o transmitea.

După ce am admirat și toate frumusețile trecutului, o scurtă pauză la Starbucks din incinta muzeului a fost numai bună pentru a porni la o sesiune de shopping pe Champs-Élysées. Iar despre Champs-Élysées pot spune că m-am simțit ca și cum m-aș afla în București, astfel denumindu-l personal „Bucureștiul bogaților” pentru că aveai tot felul de magazine deluxe precum Louis Vuitton, Prada, Versace, Dior ș.a.m.d. (la care apropo, lumea stătea la rând doar ca să intre în magazin), pe lângă magazinele clasice (însă unele destul de rare în România) precum Apple Store, Nike House of Innovation (3 astfel de magazine în toată lumea), Foot Locker, Zara, Sephora ș.a.m.d.

Așadar dacă ai bani pe care vrei să-i spargi „pe figuri”, acela e locul numai bun de a o face. Pe lângă asta, nu am putut să nu admir și Arcul de Triumf „franțuzesc”, care mi-a dat și mai tare vibe-ul de București decât de Paris și de unde am avut parte de niște fotografii destul de profesionale făcute cu o cameră „profi”. 

Ziua 6: Grădinile de la Palatul Versailles

Și acum vă povestesc și cum a decurs ultima zi în minunata Franța înainte de a ne întoarce în România (după o prea-minunată vacanță). După toată nebunia cu pregătitul bagajelor și cu predatul camerei, am pornit la un drum destul de lung cu Uber-ul spre Palatul Versailles. Iar când am ajuns și am văzut ce minunăție se poate afla acolo, am rămas complet uimit.

Totul era perfect aranjat — alei drepte, fântâni care clipocesc liniștit, flori colorate și un sentiment de liniște greu de descris. M-am plimbat fără grabă, doar bucurându-mă de tot ce vedeam în jur. Cel mai mult mi-a plăcut momentul în care am ajuns aproape de Marele Canal — era o liniște totală, iar soarele se reflecta frumos în apă. A fost genul de loc în care uiți complet de timp și te simți, pentru câteva clipe, parte din povestea locului.

Pe lângă asta, am avut parte și de o mică plimbare cu barca, unde am fost întâmpinați și de niște oaspeți destul de năzdrăvani: niște lebede care veneau să fure mâncare de la oameni, și nu chiar print-un mod simplu, ci venind să te muște de mâini. Și cam asta e toată aventura din Paris, pe scurt a fost o vacanță plină de amintiri și trăiri pe care nu le voi uita prea curând.

Sfaturi

Dacă nu ai mai fost în Franța și vrei să călătorești acolo dar nu știi ce așteptări să ai, uite câteva idei pe care să ți le faci:

• Înarmează-te cu ceva bani, pentru că Franța în general e destul de scumpă, și neapărat banii să fie pe card și foarte puțin cash (în caz de urgență sau în locurile unde nu poți plăti cu cardul)
• Ai foarte mare grijă la obiectele personale întrucât sunt foarte multe persoane (în special români care vor încerca să te fure)
• Așteaptă-te la un șoc cultural foarte mare (mai ales în prima zi când intri în Paris), Disneyland a fost mai ok din punctul ăsta de vedere
• Oriunde intri, nu saluta cu hello, ci cu un simplu bonjour (francezii țin foarte mult la treaba asta), dacă nu știi franceză, din nou, nu e nicio problemă, s-au mai obișnuit și ei cu străinii