Categorie: Experiențe

Totul a început cu dorința de a avea un spațiu al meu

Când am lansat iGeorge, nu voiam să construiesc încă un site care doar preia știrile zilei. Îmi doream un loc în care să pot scrie mai liber, să explic lucrurile în felul meu și să adaug mereu și o perspectivă personală. Apple a fost punctul natural de plecare, pentru că iPhone, Mac, iOS și istoria produselor companiei sunt subiecte pe care le urmăresc de mult timp.

Cu timpul însă, blogul a început să se extindă. Au apărut articole despre Windows, Samsung, gaming, tehnologii noi și alte subiecte care mi s-au părut suficient de interesante încât să merite un loc aici. Fără să îmi dau seama imediat, iGeorge a început să își formeze propria identitate și să devină mai mult decât ideea cu care pornisem.

Prima versiune a fost importantă tocmai pentru că nu era perfectă

Privind acum în urmă, prima versiune a iGeorge a fost exact ceea ce aveam nevoie la momentul respectiv. M-a ajutat să pornesc, să public, să experimentez și să înțeleg ce funcționează. La fel de important, m-a ajutat să văd ce nu funcționează și ce începea să nu mă mai reprezinte pe măsură ce proiectul creștea.

Unele pagini mi se păreau prea încărcate, alte zone nu aveau suficientă personalitate, iar identitatea generală nu mai avea aceeași legătură cu ceea ce devenise blogul. În loc să continui să adaug mici modificări peste o versiune care nu mă mai mulțumea complet, am decis că este momentul să o iau aproape de la început.

iGeorge 2.0 a însemnat foarte multe încercări

Noua versiune nu a apărut dintr-o singură idee și nici din primul design pe care l-am făcut. Au existat multe variante, multe lucruri mutate, pagini refăcute și idei la care am renunțat după ce inițial eram convins că vor rămâne. Uneori o soluție părea foarte bună într-o zi și complet nepotrivită câteva săptămâni mai târziu.

Cred că tocmai aici a fost cea mai mare diferență față de prima versiune. De data aceasta nu mai încercam doar să construiesc un site care să arate bine, ci unul care să se simtă ca iGeorge. Am început să aleg lucrurile mai atent și să păstrez doar ceea ce chiar avea sens pentru proiect, chiar dacă asta însemna să refac ceva de mai multe ori.

Am vrut ca design-ul să fie mai simplu și mai personal

Una dintre cele mai vizibile schimbări este design-ul. Am vrut o interfață mai curată, mai matură și cu mai mult spațiu pentru conținut, fără să pierd partea dark care mi-a plăcut încă de la început. Am încercat să elimin elementele care făceau site-ul să pară prea încărcat și să păstrez doar detaliile care adaugă ceva experienței.

Am acordat mult mai multă atenție spațierilor, dimensiunii titlurilor, cardurilor, imaginilor, navigației și modului în care se citesc articolele, mai ales pe telefon. Sunt lucruri care poate nu atrag atenția separat, dar împreună fac site-ul să pară mai aerisit și mai coerent decât prima versiune.

Identitatea iGeorge s-a schimbat odată cu proiectul

O parte importantă a procesului a fost și regândirea identității vizuale. Logo-ul și wordmark-ul au trecut prin foarte multe variante, de la idei prea complicate sau prea futuriste până la unele care arătau bine separat, dar nu se potriveau cu restul site-ului. A durat până am ajuns la ceva care să pară suficient de simplu și, în același timp, suficient de personal.

Varianta actuală este mult mai apropiată de ceea ce vreau să transmită iGeorge acum. Nu am vrut o schimbare făcută doar pentru că trecuse un an, ci una care să arate că proiectul s-a maturizat. Identitatea trebuia să țină pasul cu site-ul și cu felul în care s-a schimbat conținutul.

Și felul în care scriu s-a schimbat

Dacă mă uit la primele articole și apoi la cele pe care le public acum, diferența este destul de mare. La început eram mult mai atent să păstrez forma clasică a unui articol tech, în timp ce acum încerc să scriu mai liber și să introduc mai mult din felul în care văd eu lucrurile.

Dacă vorbesc despre o versiune veche de macOS, nu vreau doar să spun ce funcții avea, ci de ce a contat și ce a schimbat. Dacă apare un produs nou, specificațiile sunt importante, dar mă interesează mai mult dacă produsul respectiv chiar aduce ceva în utilizarea de zi cu zi. Asta este direcția pe care vreau să o păstrez în iGeorge 2.0: articole care să sune ca și cum cineva chiar a vrut să le scrie.

Apple rămâne în centrul blogului, dar nu este singurul subiect

Apple va rămâne probabil mult timp principalul subiect al blogului, pentru că este zona care mă interesează cel mai mult și despre care încă am foarte multe lucruri de scris. Istoria Mac-ului, iPhone, iOS, produsele noi și modul în care evoluează ecosistemul vor continua să aibă un loc important aici.

În același timp, iGeorge 2.0 îmi permite să ies mai ușor și din zona Apple. Categoria Special, de exemplu, este locul unde vreau să scriu despre Windows, Samsung, gaming, tehnologii interesante și subiecte care pur și simplu merită discutate. Nu vreau ca blogul să fie limitat de o singură companie, chiar dacă Apple rămâne punctul principal de interes.

Un an pare puțin până când te uiți în urmă

Un an nu pare o perioadă foarte lungă, dar când mă uit la prima versiune a iGeorge și la cea de acum, diferența mi se pare enormă. S-au schimbat design-ul, identitatea, tipul de articole, felul în care privesc proiectul și chiar ideea mea despre ceea ce vreau să fie acest blog.

Au existat și momente în care am refăcut lucruri doar pentru a reveni aproape de ideea inițială, iar alteori am renunțat complet la ceva după ce investisem destul de mult timp în acel lucru. Dar cred că exact asta este partea normală a unui proiect personal: nu trebuie să fie perfect de la început, ci să evolueze până începe să semene cu ceea ce aveai în minte.

iGeorge 2.0 nu este varianta finală

Chiar dacă această versiune marchează cea mai mare schimbare făcută până acum, nu o văd ca pe un final. Mai sunt lucruri pe care vreau să le adaug, idei pe care vreau să le încerc și zone ale site-ului care probabil se vor schimba din nou în timp.

Diferența este că acum simt că baza este cea potrivită. iGeorge 2.0 este suficient de diferit încât să simt că proiectul a trecut într-o etapă nouă, dar păstrează ideea cu care am început totul: un loc personal în care să scriu despre lucrurile care mă interesează.

Un an de iGeorge

Momentul acesta este important și pentru că marchează un an de la lansarea blogului. Când am publicat prima versiune, nu știam câte articole voi ajunge să scriu, cât timp voi investi în proiect sau dacă peste un an voi mai avea aceeași dorință de a continua.

Acum răspunsul este destul de clar. Nu doar că vreau să continui, dar simt că abia acum proiectul începe să capete forma pe care mi-am dorit-o. Pentru mine, asta este cea mai bună concluzie pentru primul an de iGeorge.

Bine ai venit pe iGeorge 2.0

Dacă ai fost aici și în prima versiune, îți mulțumesc că ai revenit. Dacă descoperi iGeorge acum, ai ajuns chiar la începutul unui capitol nou. Versiunea pe care o vezi astăzi este rezultatul multor luni de încercări, schimbări de direcție și foarte multe detalii refăcute până când lucrurile au început să se lege.

Nu este doar un site nou. Este un iGeorge care mă reprezintă mai bine decât versiunea pe care am lansat-o acum un an și punctul de la care vreau să continui mai departe.

Bine ai venit pe iGeorge 2.0.

Primele mele amintiri cu calculatorul

Primele mele amintiri legate de calculator nu au început cu programare, cod sau proiecte serioase. Au început simplu, cu jocuri, programe și multă curiozitate. Îmi plăcea să mă joc, să descopăr meniuri, să modific setări și să văd ce se întâmplă. Uneori schimbam lucruri doar ca să testez. Alteori încercam să repar ceva fără să știu exact ce fac, dar tocmai asta făcea totul interesant.

Jocurile au avut un rol important, pentru că m-au ținut aproape de calculator. Nu erau doar o formă de distracție, ci și primul contact mai serios cu lumea digitală. Când un joc mergea greu, încercam să înțeleg de ce. Când ceva nu pornea, căutam soluții. Când apărea o problemă, voiam să o rezolv.

Privind acum în urmă, multe dintre aceste lucruri mici au contat. Nu păreau importante atunci, dar au construit treptat o relație cu tehnologia.

De la joacă la curiozitate

La început, calculatorul era despre distracție. Dar, în timp, am început să-l privesc altfel. Nu mă mai interesa doar să folosesc un program, ci și să înțeleg cum funcționează. De ce unele aplicații sunt mai ușor de folosit decât altele? De ce un site arată bine și altul pare greu de urmărit? Cum ajunge un buton să facă ceva? Ce se întâmplă în spatele unei pagini pe care o vezi în browser?

Nu aveam toate răspunsurile, dar aveam întrebările. Iar pentru mine, cred că exact de aici a început pasiunea pentru IT. Curiozitatea asta a crescut treptat. Nu a fost un moment brusc, ci mai degrabă o acumulare de experiențe mici: un program descoperit, o setare modificată, o problemă rezolvată, un site care mă făcea să mă întreb cum a fost construit.

Un liceu diferit de direcția în care am ajuns

Faptul că am făcut un liceu în turism, bilingv franceză, poate părea ocolitor pentru cineva care ajunge în IT. Și, într-un fel, chiar a fost. Nu veneam dintr-un profil tehnic, nu aveam același parcurs ca cineva care a făcut informatică intens și nu pot spune că totul era deja pregătit pentru direcția asta. Dar nu consider că a fost un dezavantaj.

Liceul m-a ajutat în alte moduri. M-a apropiat de comunicare, de organizare, de atenția la oameni și de felul în care interacționezi cu ceilalți. În timp, mi-am dat seama că toate acestea pot conta și în IT. Pentru că tehnologia nu este doar despre cod. Este și despre oameni. Despre cum construiești ceva util, clar, logic și ușor de folosit.

Momentul în care am început să iau IT-ul în serios

Deși pasiunea pentru calculatoare exista de mult, abia în clasa a XII-a am început să mă gândesc serios la IT ca la o direcție pentru viitor. Până atunci, era ceva ce îmi plăcea. Ceva prezent în viața mea, dar nu neapărat un plan clar. În clasa a XII-a, însă, întrebarea „ce vreau să fac mai departe?” a început să conteze mai mult.

Atunci mi-am dat seama că tehnologia nu era doar un hobby. Nu voiam doar să folosesc site-uri, aplicații sau programe. Voiam să înțeleg cum sunt construite. Voiam să văd ce este în spatele unei interfețe, cum se leagă partea vizuală de partea tehnică și cum poate o idee simplă să devină un proiect real.

Nu a fost o decizie luată dintr-o dată, dar a fost un pas important. Mai ales pentru că știam că nu vin dintr-un profil tehnic și că va trebui să recuperez multe lucruri. Totuși, dorința de a învăța era acolo.

Ce m-a atras cel mai mult la IT

Cred că m-a atras cel mai mult ideea că poți construi ceva de la zero. În IT, poți porni de la o idee simplă și o poți transforma, pas cu pas, într-un lucru real. Un site, o aplicație, o interfață, o platformă sau chiar un proiect mic, făcut doar ca să testezi ceva.

La început ai doar o idee și multe întrebări. Apoi cauți, testezi, greșești, repari și înveți. Uneori lucrurile nu ies cum vrei. Alteori o eroare mică îți poate lua mai mult timp decât te-ai fi așteptat. Dar atunci când reușești să faci ceva să funcționeze, sentimentul este foarte motivant.

Mi-a plăcut faptul că în IT nu rămâi doar utilizator. Poți deveni persoana care creează. Iar asta schimbă complet felul în care privești tehnologia.

Legătura dintre tehnologie și design

Pentru mine, IT-ul nu a fost niciodată doar despre cod. M-a atras foarte mult și partea vizuală. Îmi place să văd cum arată un proiect, cum este așezată o pagină, cât de ușor este de folosit și ce experiență oferă celui care ajunge acolo. Un site sau o aplicație nu trebuie doar să funcționeze. Trebuie să fie clară, plăcută și intuitivă.

Poate tocmai faptul că nu am venit dintr-un profil strict tehnic m-a făcut să pun mai mult accent pe partea asta. Pentru mine, tehnologia trebuie să aibă sens pentru oameni, nu doar să fie corectă din punct de vedere tehnic. Îmi place zona în care partea tehnică se întâlnește cu designul. Acolo simt că un proiect începe să aibă personalitate.

Ce am învățat pe parcurs

IT-ul m-a învățat că nu trebuie să știi totul din prima. De fapt, de multe ori începi exact din punctul în care nu știi suficient. Te blochezi, cauți, testezi, greșești și revii. Uneori poate fi frustrant, mai ales când o problemă aparent simplă îți ia mult timp. Dar exact procesul acesta te ajută să crești.

Am învățat că o eroare nu înseamnă că nu ești făcut pentru domeniul acesta. Înseamnă doar că mai ai ceva de înțeles. Fiecare problemă rezolvată îți dă puțin mai multă încredere, iar fiecare proiect, oricât de mic, te ajută să vezi lucrurile mai clar. Asta îmi place mult la IT: nu stai pe loc. Mereu apare ceva nou de învățat, o idee nouă de testat sau o soluție mai bună decât cea pe care o știai înainte.

Ce este deviația de sept?

Înainte să încep cu toată experiența, hai să discutăm așadar puțină anatomie pentru a înțelege tot contextul. După cum multă lume a auzit de deviația de sept (sau ar fi trebuit să audă), aceasta reprezintă o afecțiune prin care septul nazal (adică acel perete format din cartilaj și os care împarte nasul în cele 2 nări) nu mai este drept, ci deviat într-una din nări sau ambele.

Ce este septoplastia?

Operația pentru această afecțiune poartă numele de septoplastie, iar rolul ei este acela de a alinia septul nazal deviat astfel încât ca persoana operată astfel să poată respira corect după aceea. Cei mai mulți oameni au această afecțiune, multe din cazuri neavând nevoie de intervenția în sine. Cum nu sunt printre acele cazuri ușoare, asta ne aduce exact unde voiam să ajung: și anume experiența mea cu această intervenție.

Diagnosticul

Încă de mic copil, am suferit foarte mult din pricina faptului că nu puteam respira așa cum trebuie, însă cum simptomele mai grave au început să apară mult mai târziu (abia anul acesta), am decis că nu mai pot amâna și așa am început să fac primele investigații pentru a înțelege mult mai bine ce anume am mai exact.

Iar după lungi analize și un CT amănunțit, a venit și diagnosticul propriu-zis: deviație de sept cu cornete inflamate.

Programarea și operația propriu-zisă

După toată vacanța și timp în care am stat să cântăresc toată informația pe care o primisem deja, a venit și momentul în care a trebuit să mă duc la o consultație programată la doamna doctor în cabinet pentru a stabili data în care operația va avea loc, ca să rămân surprins că aveam să o fac chiar săptămâna următoare, ceea ce mi se părea super rapid, având în vedere că-mi imaginasem operația abia peste câteva luni.

Zis și făcut, în ziua de miercuri, 12 noiembrie 2025, m-am internat în spital, timp în care au urmat lungi tratamente, teste alergice și alte minuni, cât și sesiuni lungi de seriale, filme și multe alte lucruri obișnuite. După 2 zile de așteptare infinită, a venit și ziua operației. Așadar, vineri la ora 8 dimineața, am fost luat din salonul în care stăteam și dus în sala de operație care era în celălalt capăt al spitalului, iar după ce m-am așezat pe masa de operație și mă gândeam (în ultimele minute în care am mai fost treaz) cum va fi și ce voi simți, ei bine acolo s-a produs un mare blackout care a durat până dupa-amiază, când m-am trezit la ATI pus pe perfuzii.

Dacă nu ai mai făcut anestezie generală și ți-e frică de aceasta, nu ai de ce, pentru că te vei simți ca frumoasa adormită în somnul ei de frumusețe profund. Practic e ca și cum, ai dormi câteva secunde și te întrebi când începe operația când ea deja s-a terminat.

Operația a durat undeva la o oră și câteva minute, timp în care mi-au fost scoase bucăți de surplus de cartilaj din nas, plus polipii (care aparent recidivaseră după 23 de ani). 

Ziua 2 post-operator

După ce în ziua precedentă mă simțeam moleșit din cauza anesteziei, a doua zi îmi revenisem în proporție de 80% și mă simțeam din nou eu, doar că cu multe bandaje și cu multă presiune în nas și în cap, ceea ce era perfect normal, având în vedere câte tăieturi s-au produs în interiorul nasului.

Câteva ore mai târziu, mi-au fost scoase bandajele și meșele, proces care este oarecum dureros, însă rezultatul de la final te va lăsa pe spate până se înfundă iar din cauza crustelor și alte cheaguri ce se formează acolo. Am simțit un sentiment de ușurare pe care nu-l simțisem în toată viața mea. 

Cum mă simt la 4 zile de la operație?

Excelent. Fără bandaje, presiuni sau dureri, fără sângerări abundente, pot respira în proporție de 70-80% foarte bine pe nas, chiar dacă momentan pentru perioade scurte de vreme. Este ca și cum operația nici n-ar fi avut loc măcar. Însă pentru rezultatul final, voi reveni pe parcurs cu câte un update privind progresul.

Ce poți face după operație?

Cam orice făceai și până înainte de intervenție, doar cu câteva mici excepții timp de 3-4 săptămâni până la o lună jumătate (când se va produce vindecarea completă):

• dacă depui efort intens sau călătorești mult cu avionul, evită aceste lucruri din cauză că se pot produce alte complicații
• evită cel puțin o perioadă de 2 săptămâni, alimentele fierbinți și/sau reci, procesate, fast-food-uri și alte delicii de zi cu zi
• evită băile fierbinți, să dormi pe lateral (cel puțin primele 7 zile), sau să te apleci tot din cauza presiunii

De ce recomand această intervenție?

Pentru că îți poate îmbunătăți calitatea vieții pe termen lung, și implicit, faptul că poți respira pe nas așa cum trebuie fără alte probleme.

Ziua 1: Operațiunea „Disneyland” începe

12 august 2025: Cu bagajele pregătite și cu marile așteptări pe care le aveam la momentul acela despre destinație, la ora 8:30 dimineața ne-am urcat în autocarul către aeroportul din Otopeni. Desigur, drumul până acolo a fost lung, dar pe drum ne făceam deja planuri despre ce-o să facem și o să vizităm în cele 2 locații.

După un drum de 4 ore până la aeroport, la fața locului, aveam să dăm lovitura cu marea aglomerație obișnuită de vară (fiind sezonul vacanțelor de altfel): cozi, oameni grăbiți și multă nerăbdare. După numai bine de 2 ore jumătate de așteptat în aeroport, a venit momentul îmbarcării.

După aterizare și ridicarea bagajelor, a urmat desigur momentul să luăm un Bolt către Aparthotel Adagio Val d’Europe din Marne-la-Vallée, transferul durând nici mai mult, nici mai puțin de o oră. Ajunși la hotel, a urmat mica explorare prin zonă, unde ce să vezi peste stradă se afla un mall. Și am rămas efectiv „mască” când am văzut cât de mare era acest mall.

De la tot felul de restaurante, până la tot felul de magazine pe care unele nici nu le găsești în România (și aici țin să menționez în special Apple Store, fiind de altfel și prima interacțiune cu magazinul de la „mama lui”), am explorat o bună parte din tot ce s-a putut până la închiderea, care apropo, e cu o oră mai devreme față de noi.

Ziua 2: Prima întâlnire cu magia Disney

După prima zi în care am fost mai mult pe drumuri, a venit momentul mult așteptatei vizite la celebrul parc de distracții. Ajunși în Disneyland Village cu puțin timp înainte de ora deschiderii, ne-am gândit să vizităm mai întâi Walt Disney Studios Park, fiind mai mic, dar plin de atracții cu „surprize”.

Nu am putut să nu remarc că acest parc îți dădea vibe-ul acela Disney al anilor ’50-60, și chiar înainte să intri în parcul propriu-zis, treci printr-o încăpere cu o atmosferă mai mult de hol de cinema, care cuprindea un magazin de suveniruri cât și restaurante cu tematică.

Înainte de a menționa lista atracțiilor în care m-am dat, țin să vin cu un avertisment: dacă nu stai bine cu răul de mișcare sau cu sistemul cardiovascular, NU RECOMAND acele atracții care te învârt la 360 de grade sau te urcă și coboară până te iau palpitațiile și amețelile. Așadar, uite atracțiile în care m-am dat și mi-au stârnit adrenalina la nivel maxim (cel puțin unele din ele):

• Cars ROAD TRIP: La final, înainte să experimentăm și marele Disneyland Park, am trecut puțin și în universul Cars, unde ți se face un scurt tur cu un autobuz și unde am rămas profund surprins când am ajuns la marele Dinoco și am văzut efectele speciale. Mai jos las un videoclip pentru a arăta exact turul și efectele.
• Spider-Man W.E.B. Adventure: o atracție care te introduce în lumea lui Peter Parker și te pune la o scurtă luptă (cu ochelari 3D) cu păianjeni robotizați, foarte mișto pentru fanii Spider-Man în mod special;
• Tower of Terror: prima atracție din acest parc la care am simțit că ies mai mult „mort” decât viu. Practic, te urcă într-un lift și pe lângă că vezi tot felul de holograme, te urcă și te coboară într-un ritm amețitor, ceva ce n-am simțit în viața mea. Pe lângă asta, la ultimul etaj ți se oferă o priveliște splendidă a întregului parc pentru câteva secunde;
• Avengers Assemble – Flight Force: Un loc perfect pentru fanii Avengers, în special rollercoaster-ul care pare că are viteza unei rachete și te mai și învârte la 360 de grade;

La final, după o scurtă sesiune de poze prin parc, ne-am oprit în magazinul din World Premiere care era plin de tot felul de jucării și plușuri, mai că-ți venea să le cumperi pe toate. Desigur nu am stat mult pentru că trebuia să vizităm și renumitul Disneyland Park.

Din momentul în care am intrat în acel parc, am simțit pentru câteva secunde că m-am teleportat în America pentru că da, intrasem în Main Street U.S.A., după aia ce să vezi, în fața noastră celebrul castel, dar ajungem și acolo (la momentul focului de artificii). Mai jos iată lista atracțiilor în care merită să te dai (doar o să le enumăr fiindcă nu mai e nevoie de descriere): Big Thunder Mountain, Indiana Jones and the Temple of Peril, Phantom Manor, it’s a small world, Peter Pan’s Flight, Pirates of Caribbean și lista poate continua.

După toate aceste atracții, a urmat o lungă sesiune de shopping (până seara târziu) prin Disney Village în Disney Store și World of Disney, cât și o scurtă vizită până în magazinul Lego din apropiere, unde am admirat faptul că puteai să-ți faci chiar tu o figurină pe care o să cumperi.

Seara (aproape de închiderea parcului), ne-am apropiat de castel (și recomand să o faceți și voi dacă stați acolo toată ziua) pentru că a urmat un moment destul de spectaculos plin de focuri de artificii și proiecții și m-am simțit ca și cum am redevenit un copil pentru 20-30 de minute cât a ținut momentul.

Ziua 3: SeaLife și plecarea către Paris

A doua zi după Disneyland, ne-am gândit să vizităm acvariul din subsolul mall-ului de lângă hotel (la care am luat bilete cu o seară înainte) care nu e foarte diferită de muzeul nostru din Grădina Botanică, însă surpriza a fost că am dat de pinguini pe care nu puteai să nu stai cu orele să-i privești la cât de jucăuși erau. După 1-2 ore de stat în SeaLife ne-am luat bagajele de la hotel și ne-am îndreptat ușor-ușor către Paris, întâi cu trenul, apoi cu metroul către locația spre hotel.

Ajunși acolo după 1 oră jumate de mers, odată ce am ieșit pe străzile Parisului, nu am putut să nu remarc că îmi luasem un „culture-shock” destul de urât. Gunoaie la tot pasul, un miros foarte urât, trafic infernal (să nu vă mai plângeți de traficul din București, că e mai rău) și câte și mai câte, dar asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de zilele rămase acolo.

Prima oprire din seara aceea a fost la Muzeul Luvru. Nu am putut intra, pentru că biletele le aveam abia peste două zile, dar chiar și privit doar din exterior, m-a impresionat enorm. Clădirea are ceva magic — combinația dintre vechi și modern, dintre piatra istorică și piramida de sticlă luminată, e pur și simplu fascinantă.

După ce am terminat de admirat clădirea Luvrului din exterior, am decis să ne plimbăm puțin prin zonă, mai ales că atmosfera serii avea ceva special. Piramida de sticlă era luminată frumos, iar reflexia ei în apa din față făcea totul să pară desprins dintr-un film. În jurul nostru era liniște, doar câțiva turiști care își făceau poze și câțiva localnici care treceau în grabă, obișnuiți deja cu priveliștea asta.

Ziua 4: Excursia cu barca pe Sena și turnul Eiffel

După o mică inspecție a Parisului făcută seara trecută, venise momentul plimbării cu barca pe râul Sena, care te ducea prin mai multe zone puncte cheie ale orașului, iar tu puteai coborî în fiecare zonă pentru a o explora, iar după ce terminai de explorat acel punct turistic, te întorceai la stația de unde te lăsa ultima barcă pentru a o lua pe următoarea care te ducea la următorul punct turistic și tot așa până la ultima.

Plecarea s-a făcut de la ora 10 dimineața din Port de la Bourdonnais, și a inclus câteva opriri destul de interesante și demne de admirat, și aici o să enumăr câteva: Catedrala Notre-Dame, Musée d’Orsay, Muzeul Luvru, respectiv Jardin des Plantes. Nu mai zic de priveliștea de pe Sena care era absolut instagramabilă și nu-ți puteai lua ochii de la frumusețile Parisului în ciuda defectelor pe care le are acest oraș în sine.

După o zi încărcată de explorare și cultură, am ajuns și la atracția care ne interesa cel mai tare: Turnul Eiffel. Și pot doar să zic că acesta e mai frumos și mai superb în realitate decât tot ce se vede în filme și în poze.

Am rămas câteva momente pe loc, încercând să realizez că în sfârșit mă aflam acolo — în fața unuia dintre cele mai recunoscute simboluri ale lumii. Pe măsură ce se lăsa seara, luminile începeau să se aprindă treptat, transformând structura metalică într-un spectacol hipnotizant de aur și reflexii. Fiecare clipă părea desprinsă dintr-un film romantic franțuzesc, iar vibrația locului te făcea să uiți complet de oboseală.

Ziua 5: Muzeul Luvru și Champs-Élysées

După frumusețile admirate pe râul Sena și priveliștea superbă de la Turnul Eiffel, am ajuns și la Muzeul Luvru — locul unde trecutul și arta se împleteau într-un mod incredibil. Fiecare sală părea un univers propriu, iar fiecare exponat o poveste care te chema s-o descoperi. Am fost profund impresionat nu doar de operele și bijuteriile în sine, ci și de arhitectura grandioasă care părea să-ți amintească că ești într-unul dintre cele mai mari și mai importante muzee din lume.

Cel mai special moment a fost cel în fața Mona Lisei, în ciuda faptului că era o coadă destul de kilometrică. Chiar și coada asta, tot am reușit să o surprind din lateral printr-o poză (pe care am s-o las mai jos), admirând totodată atât faima ei, cât și energia pe care o transmitea.

După ce am admirat și toate frumusețile trecutului, o scurtă pauză la Starbucks din incinta muzeului a fost numai bună pentru a porni la o sesiune de shopping pe Champs-Élysées. Iar despre Champs-Élysées pot spune că m-am simțit ca și cum m-aș afla în București, astfel denumindu-l personal „Bucureștiul bogaților” pentru că aveai tot felul de magazine deluxe precum Louis Vuitton, Prada, Versace, Dior ș.a.m.d. (la care apropo, lumea stătea la rând doar ca să intre în magazin), pe lângă magazinele clasice (însă unele destul de rare în România) precum Apple Store, Nike House of Innovation (3 astfel de magazine în toată lumea), Foot Locker, Zara, Sephora ș.a.m.d.

Așadar dacă ai bani pe care vrei să-i spargi „pe figuri”, acela e locul numai bun de a o face. Pe lângă asta, nu am putut să nu admir și Arcul de Triumf „franțuzesc”, care mi-a dat și mai tare vibe-ul de București decât de Paris și de unde am avut parte de niște fotografii destul de profesionale făcute cu o cameră „profi”. 

Ziua 6: Grădinile de la Palatul Versailles

Și acum vă povestesc și cum a decurs ultima zi în minunata Franța înainte de a ne întoarce în România (după o prea-minunată vacanță). După toată nebunia cu pregătitul bagajelor și cu predatul camerei, am pornit la un drum destul de lung cu Uber-ul spre Palatul Versailles. Iar când am ajuns și am văzut ce minunăție se poate afla acolo, am rămas complet uimit.

Totul era perfect aranjat — alei drepte, fântâni care clipocesc liniștit, flori colorate și un sentiment de liniște greu de descris. M-am plimbat fără grabă, doar bucurându-mă de tot ce vedeam în jur. Cel mai mult mi-a plăcut momentul în care am ajuns aproape de Marele Canal — era o liniște totală, iar soarele se reflecta frumos în apă. A fost genul de loc în care uiți complet de timp și te simți, pentru câteva clipe, parte din povestea locului.

Pe lângă asta, am avut parte și de o mică plimbare cu barca, unde am fost întâmpinați și de niște oaspeți destul de năzdrăvani: niște lebede care veneau să fure mâncare de la oameni, și nu chiar print-un mod simplu, ci venind să te muște de mâini. Și cam asta e toată aventura din Paris, pe scurt a fost o vacanță plină de amintiri și trăiri pe care nu le voi uita prea curând.

Sfaturi

Dacă nu ai mai fost în Franța și vrei să călătorești acolo dar nu știi ce așteptări să ai, uite câteva idei pe care să ți le faci:

• Înarmează-te cu ceva bani, pentru că Franța în general e destul de scumpă, și neapărat banii să fie pe card și foarte puțin cash (în caz de urgență sau în locurile unde nu poți plăti cu cardul)
• Ai foarte mare grijă la obiectele personale întrucât sunt foarte multe persoane (în special români care vor încerca să te fure)
• Așteaptă-te la un șoc cultural foarte mare (mai ales în prima zi când intri în Paris), Disneyland a fost mai ok din punctul ăsta de vedere
• Oriunde intri, nu saluta cu hello, ci cu un simplu bonjour (francezii țin foarte mult la treaba asta), dacă nu știi franceză, din nou, nu e nicio problemă, s-au mai obișnuit și ei cu străinii

Cum a început totul?

Povestea blogului iGeorge nu a început peste noapte. De fapt, ideea a apărut acum câțiva ani, într-o perioadă în care simțeam nevoia să creez ceva al meu, ceva care să mă reprezinte cu adevărat. Lucram deja în domeniul dezvoltării web, testam constant aplicații și, evident, îmi consumam mare parte din timp în ecosistemul Apple – un univers care m-a inspirat de fiecare dată prin simplitate și inovație.

Cu timpul, am început să scriu idei, să schițez designuri, să testez structuri de site și să îmbin tot ce învățasem cu viziunea mea. A fost un proces lung, uneori frustrant, dar incredibil de satisfăcător. Am trecut prin mai multe variante până am ajuns la ceea ce vezi acum. Un blog modern, minimalist, ușor de citit, dar care păstrează esența: autenticitatea.

Ce vei găsi pe acest blog?

Am vrut să creez un spațiu care să nu fie doar despre mine, ci și pentru tine – cititorul pasionat de tehnologie, dezvoltare, explorare și viață digitală. Aici vei găsi:

• Articole despre Apple – de la experiențe de utilizare și recenzii personale, până la sfaturi utile și ultimele noutăți din ecosistemul Apple.
• Jurnal de călătorie – povești din locurile prin care am trecut, recomandări, impresii personale și fotografii din aventurile mele. Un mod sincer de a împărtăși cum văd lumea, offline.
• Proiecte din portofoliu – idei transformate în aplicații și platforme reale
• Reflecții și opinii – despre viața digitală, productivitate, pasiune și echilibru într-o lume mereu conectată

De ce iGeorge?

Pentru că acest blog este o extensie a cine sunt. „iGeorge” reflectă atât influența Apple în viața mea, cât și ideea de identitate digitală personală. 

Scriu cu sinceritate, din pasiune și din dorința de a construi o comunitate autentică.

Ce urmează?

Acest articol este doar începutul. Am o listă lungă de subiecte pe care abia aștept să le dezvolt, de la recenzii la aplicații și device-uri Apple, până la articole tehnice sau complet personale. De asemenea, lucrez la câteva proiecte interesante pe care le voi împărtăși în secțiunea Portofoliu.

Și pentru că iubesc să descopăr locuri noi, o parte importantă a acestui blog va fi dedicată și călătoriilor. Fie că e vorba de un city break sau de o vacanță mai lungă, îți voi povesti totul, așa cum simt, prin ochii unui pasionat de tehnologie care nu uită să trăiască și offline.

Dacă ți se pare util ce găsești aici, abonează-te la newsletter, urmărește-mă pe rețelele sociale sau pur și simplu revino din când în când. Iar dacă ai întrebări, curiozități sau sugestii, sunt mereu deschis la discuții.